Nunta la romani

        Anul acesta voi face si eu marele pas... Si cum nu am mai trecut prin asta niciodata , iar obiceiurile s-au schimbat cam mult de pe vremea parintilor nostri, in plus ducand o lipsa acuta de  prieteni casatoriti, m-am apucat sa "googaluiesc" singura prin marea de site-uri dedicate pentru a afla ce ar trebui sa fac si cand. Prima concluzie, deloc fericita, este ca nunta asta suna mai degraba a afacere pe meleagurile noastre dragi, iar iubirea, legamantul, vesnicia sunt cuvinte care au intrat deja in randul arhaismelor. A doua concluzie este ca toate lucrusoarele legate de nunta au preturi exorbitante si nejustificate, incepand cu rochia, pantofii, meniul, sala si terminand cu florile,

servetelele, marturiile, costurile totale la care se ridica "fericitul eveniment" sarind chiar de noua mii de euro! Da, am scris bine, noua mii de euro, si asta daca nu alegi sa iti iei rochie si pantofi de designer! Daca ai ghinionul, asa cum este cazul nostru, sa te nasti intr-o familie normala, fara pamanturi si averi, atunci este aparent imposibil sa strangi aceasta suma uriasa. Noroc ca cei care sunt implicati in acesta industrie (da! nunta este o industrie!) au sarit binevoitori cu solutii salvatoare, ca de exemplu achitarea cheltuielilor generate de meniuri si inchirierea salii dupa nunta, mai exact dupa ce se strange darul! Ca tot veni vorba de dar, uite ca ajungem la alt subiect sensibil... Recunosc ca deja am alergie la intrebarea "Cat se pune?!" si la tot ce deriva din acesta intrebare. Tu, ca mire sau mireasa, evident ca doresti sa iti acoperi cheltuielile generate de nunta (pentru ca probabil ca mama a luat imprumut de la banca pentru a te ajuta), dar ce se intampla daca un om drag spre exemplu,  nu isi permite luxul de a cotiza cu patru-cinci milioane la nunta ta (mai avem si prieteni studenti sau someri, ca, de, e criza) sau mai rau, dublul sumei daca cumva isi doreste luxul de a veni insotit? Va refuza fastacit invitatia sau va cinstii cu o suma mai mica, sub asteptari, starnind bombanitul si indignarea mirilor care se vad nevoiti sa scoata din propriile buzunare pentru a acoperi cheltuielile...Sau poate totusi mirii au fost smecheri si si-au ales nasi bogati! Ar trebuie intr-adevar revizuita denumirea de "parinti spirituali" atribuita nasilor... Poate ar fi mai bine...nu, nu mai bine, dar mai corect, cu siguranta, sa ii numim "parinti financiari"! Da, este trist, dar cat se poate de adevarat!

        Acum, ca sa continuam intr-o nota mai vesela, trebuie sa marturisesc ca cel mai mult mai mult m-a impresionat multitudinea de obiceiuri si traditii romanesti de nunta care s-au pastrat pana azi, pe care, fara strop de rautate, le pot clasifica in doua categorii: haioase si penibile. Stop! A nu fi gresit inteleasa! Nu sunt impotriva traditiilor, ba chiar le iubesc si ma straduiesc sa le pastrez si conserv, dar multe din datinile din strabuni lasate mostenire isi pierd din semnificatie si valoare odata ce parasesc dulcele si minunatul mediu rural si ajung la oras! ( vezi taiatul porcului intre blocuri...) Asa ca, nu inteleg si pace, ce sa caute o hora jucata in fata blocului, cum sa imi rup turta in cap, sa imi umplu parul plin de firmituri  dupa ce am dat bani grei la coafor, de ce trebuie sa tulbur linistea diminetilor de sambata cu zgomotul ceterasilor, sa impodobesc brazi cu tot felul de chestii chicioase si asa mai departe... Pai daca tot vrei sa faci o nunta traditionala, atunci fa-o de la cap la coada, cu costume populare, cu muzica pe masura, cu mancare traditionala si toate obiceiurile dupa datina straveche. Nu vad rostul in a amesteca barbieritul mirelui, ruperea turtei si  dansatul horei cu rochii somptuoase de seara cu cristale svarovsky ( mare trend, mare), fantani de ciocolata si limuzine! Din pacate, si nunta, ca orice alt eveniment autohton, trebuie sa fie cat mai tipatoare, opulenta si colorata cu putinta, ca deh, o data te casatoresti pentru prima oara!